Parlamentarul italian Alessandra Mussolini a venit ieri în România pentru a convinge autorităţile să le permită italienilor să înfieze copii români. Acestea spun „pas”.

„Când un minor intră în Italia e ca şi cum ar fi copilul nostru. Trebuie să aibă dreptul la identitate”, a declarat ieri, cu zâmbetul pe buze, Alessandra Mussolini, preşedintele Comisiei pentru problemele copi lului din parlamentul italian. Nu mai că „identitatea” la care se gândeşte Mussolini e una italia nă, chiar dacă micuţul este român.

„Lege mult mai elastică”

Prezentă în Capitală în aceste zile, Mussolini vrea să convingă autorităţile române să cre eze o legislaţie „mult mai elastică”, prin care să nu se mai pună piedici adopţiilor internaţionale. La rândul lor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) şi Oficiul Român pen tru Adopţii (ORA) admit că avem o lege prea rigidă, dar că ea ar trebui, în primul rând, să faciliteze adopţiile pentru familiile românilor.

Vizita lui Mussolini vine pe fondul dezbaterii le gate de cei doi micuţi români a doptaţi în Peninsulă, prin decizii ale Tribunalului pentru Minori de la Roma. Aceste decizii au încălcat atât Con ven ţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, cât şi legislaţia română şi a cor dul între cele două state privind cooperarea în domeniul protecţiei minorilor români neînsoţiţi aflaţi pe teritoriul Italiei.

Interesul copilului, la mijloc

„Ar trebui să ne avem ca fraţii”, a încercat Mussolini să nuanţeze tonul. Dar relaţia de „fraternitate” se rezumă doar când vorbim despre copii. Cât îi priveşte pe adulţi, parlamentarul nu se sfieşte să declare că îşi doreşte „un protocol de repatri ere a adulţilor români infractori”.

Nu ştie câţi copii italieni adoptabili au, nici câte familii italiene care vor să adopte. Dar ştie exact că 1.700-2.000 de minori de-ai noştri riscă să dispară, fiind uşor de racolat de grupările de crimă orga nizată. Soluţia, în ochii lui Mussolini: adopţia, în Italia. Aproa pe că nu pune în discuţie adop ţia de către o familie din România. Asta, poate, şi din cauză că pe plaiuri mioritice procedura e mai mult decât greoaie.

Unii români înfiază copii ca să-i exploateze

„Pentru ca un copil să fie dat spre adopţie, trebuie să facem anchete sociale şi să avem acceptul până la rudele de gradul patru, adică până la sora bunicii. De multe ori se poate întâmpla ca, din răutate, una dintre rude să nu-şi dea acordul. Sau, şi asta este mai grav, o rudă a minorului să vrea să-l înfieze, nu neapărat din dragoste, ci ca să-l exploateze sau să se bucure de alocaţia lui”, apreciază Ileana Savu, secretar de stat la ANPDC.

Bogdan Panait, secretarul de stat de la ORA, nu exclude posibilitatea redeschiderii adopţiilor inter naţionale, dar crede că ar trebui să ne concentrăm mai întâi pe faptul că „avem destul potenţial în adopţia naţională”. În acest sens, ORA pregăteşte modificări pentru Legea privind adopţiile. Una dintre aces tea ar putea fi tocmai reducerea procedurii, prin stabilirea unor termene pentru consilierea mamelor care vor să-şi abandoneze copiii în maternităţi.


Citeste tot articolul in Evenimentul Zilei