Situată la o distanţă de 7000 de ani lumină, spre constelaţia Serpens, nebuloasa Vulturului este un fenomen extraordinar, o regiune plină de gaze şi praf care dă naştere constant la noi stele. Lumina puternică şi vânturile solare puternice formează o serie de "piloni", alcătuind o siluetă, uşor vizibilă pe fundalul întunecat.

Forma nebuloasei aduce aminte de un vultur, zona centrală reprezentând ghearele. Gruparea de stele a fost descoperită de un astronom elveţian, Jean Philippe Loys de Cheseaux, în 1745, doar pentru a fi redescoperită, independent, de către vânătorul francez de comete, Charles Messier.

Nebuloasa Vulturului a fost remarcată apoi în 1995, când pilonii centrali au fost surprişi într-o imagine obţinută de către NASA cu ajutorul lui Hubble. În 2001, Very Large Telescope (VLT) a surprins o a doua imagine, de această dată în infraroşu, dezvăluind procesul de formare a stelelor din interior.

Ultima imagine a fost realizată recent de camera Wide-Field Imager de la telescopul MPG/ESO 2.2m din La Silla, Chile, şi acoperă o suprafaţă de cer de mărimea Lunii, fiind de 15 ori mai clară decât imaginea realizată cu VLT şi de 200 de ori decât cea realizată cu Hubble. Întreaga regiune a nebuloasei poate fi acum admirată în detaliu.