Actorul Florin Călinescu nu mai vrea să intre în politică, însă spune că s-ar descurca în fotoliul de ministru al culturii şi asociază corupţia cu femeia.

EVZ: Aţi candidat pentru Senatul României în judeţul Argeş. Credeţi că v-aţi fi descurcat ca parlamentar?
Florin Călinescu: Nu aş fi fost nici primul, nici ultimul actor, de la Ronald Regan la Arnold Schwarzenegger sau alţi colegi actori care sunt în Parlamentul României. Când te duci în parlament, în primul rând te dedici lucrurilor pe care le ştii. Cred că arta şi cultura merită un grup de oameni pricepuţi, nu trebuie să fii doar jurist sau economist, sau popă. Cele care definesc o naţiune în momentul de faţă sunt cultura şi sportul, mult înaintea altor activităţi ca industria, agricultura sau economia.

„Sunt ţări care se poartă jenant cu noi”

V-ar fi tentat un post de europarlamentar?
Deloc, pentru că acolo chiar e un joc mult mai perfid şi mai dur, după părerea mea. N-aş suporta să văd că un grup parlamentar, în întregul lui, ar fi marginalizat pe criterii simple. Cortina de fier a fost înlocuită cu alta, mult mai dură din punct de vedere economic şi politic. Om fi noi în Comunitatea Europeană, dar e limpede că sunt ţări ca Anglia, Germania, Franţa, Italia sau Austria care se poartă într-un mod destul de jenant cu România, Bulgaria şi alte ţări considerate de mâna a doua.

Aveţi de gând să mai candidaţi la viitoarele alegeri legislative?
Nu. Dacă cetăţenii din judeţul Argeş nu m-au vrut, nu cred că cei din Timiş sau Mureş vor avea altă părere peste patru ani. Nu sunt ca Daciana Sârbu, Nicolae Văcăroiu sau Octavian Ştireanu să mă mut întâi la Vaslui, pe urmă la Constanţa şi pe urmă în Argeş.

În ţara noastră, lucrurile se schimbă în timp îndelungat

Până acum am avut trei preşedinţi, în anii democraţiei. Care dintre ei consideraţi că a fost cel mai bun?
Nu am avut preşedinte care să poată fi subiectul acestei întrebări. Ce pot să spun este că nu poţi fi preşedinte democratic, când tu ai supt la o ţâţă comunistă. Poate, tot aşa, peste 20-30 de ani, când o să pricepem exact cu ce se mănâncă, lucrurile se vor schimba. E greu pentru un om care a crescut într- un spirit etatist, coordonat de un partid unic, să priceapă mecanismele foarte volatile şi sensibile ale economiei de piaţă.

SUSŢINĂTOR

„Gigi, pericol pentru abecedar şi limba română”

Dacă nu ar exista consecinţe, pe cine aţi împuşca fără regrete?
I-aş împuşca pe cei care te atacă şi te tâlhăresc ziua în amiaza mare pe stradă, în casă, în camera de hotel, pe plajă, în vacanţă. Pe cei care atentează la proprietatea personală, violează şi pe pedofili. Dacă un tâlhar încearcă să-i ia unei femei poşeta din maşină la semafor, mi s-ar parea perfect normal şi acoperitor să primească un glonţ între ochi.

În câteva rânduri aţi fost de partea unor persoane importante reţinute de autorităţi, în cadrul unor emisiuni televizate. De ce?
Treaba e simplă. În afara criminalului evident aflat cu satârul într-o mână şi cu capul victimei în cealaltă, care trebuie reţinut pe loc, dacă nu avem de-a face cu un pericol public dovedit, clar, eu cred că oamenii trebuie cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate. Justiţia nu trebuie să ne acorde prezumţia de nevinovăţie. Noi purtăm în permanenţă această prezumţie, în portofel. Este ca oxigenul. E absolut jenant. Te uiţi la Gigi Becali, la Tender, la Penescu, care ar reprezenta pericole publice. Gigi poate fi un pericol pentru abecedar şi limba română, Tender pentru cântar, iar Penescu pentru kilul de zahăr şi kilul de ulei, dar nu pentru societate. Ce pericol public sunt ei? De ce m-am băgat în astfel de cazuri? Mă bag pentru oricine.

Cum aţi caracteriza actuala politică românească?
Din păcate, n-aş avea ce să caracterizez decât prin „Chestiunea zilei”. Că politică românească nu mai există de mult. Politica românească s-a înfiripat undeva după Primul Război Mondial, iar odată cu cel de-al Doilea Război Mondial a fost băgată la canal şi deacolo în colo s-a teminat. Poate peste 20-30 de ani vom putea vorbi şi despre o politică românească, deşi până şi politica se globalizează. Când vom trăi în America, având un singur preşedin te, o miliţie, o armată, o direcţie economică, vă daţi seama că şi ţara noastră va ajunge doar o provincie. Şi în SUA sunt state bogate şi state sărace. O să fim un fel de Oklahoma.

Citeste tot articolul in Evenimentul Zilei