El a fost nevoit să se folosească de confruntarea dintre grupările de putere din partid pentru a-şi consolida poziţia de preşedinte.

Mircea Geoană şi-a consolidat puterea în interiorul PSD într-o perioadă
potrivnică lui. A ajuns preşedinte graţie urzelilor politice ale altora. A preluat partidul în opoziţie. Din această cauză, nu a ocupat o funcţie publică importantă, care să-i permită să împartă privilegii liderilor PSD, şi să-şi consolideze astfel puterea în in teriorul formaţiunii social-democrate.

Din această cauză, a fost nevoit în permanenţă să se adapteze confruntărilor dintre taberele din partid şi să folosească confruntarea acestora, pentru a-şi consolida poziţia de şef al PSD. A supravieţuit în cele din urmă.

Este a doua oară când Mircea Geoană vine în faţa electoratului pentru a cere dreptul de a ocupa o funcţie aleasă. Aceasta fără a lua în calcul mandatul de senator câştigat la Dăbuleni, o simplă formalitate într-un colegiu dominat electoral de PSD.

Prima oară s-a soldat cu un eşec pentru Mircea Geoană. În iunie 2004, a candidat la Primăria Capitalei, dar a fost învins de Traian Băsescu, actualul său contracandidat în cursa prezidenţială. Momentul poate fi considerat drept „botezul” său politic, după o lungă carieră de diplomat (ambasador în Statele Unite şi ministru de externe în guvernul Năstase).

Ca diplomat, Geoană a acumulat un capital de imagine consistent, ce rivaliza cu cel al lui Adrian Năstase. Pentru a-i mai „tăia din aripi”, Năstase l-a împins în „misiunea sinucigaşă” din Bucureşti, unde PSD stătea foarte prost.

Confruntarea cu Ion Iliescu

Înfrângerea suferită în Capitală nu a pus punct carierei politice a lui Mircea Geoană aşa cum spera fostul premier. După ce Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidenţiale, Ion Iliescu a încercat să-l scoată pe Mircea Geoană ţap ispăşitor.

Ion Iliescu i-a reproşat că, între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, a exclus orice alianţă postelectorală cu PRM, declaraţie ce a îndepărtat alegătorii lui Corneliu Vadim Tudor. Acesta a fost momentul în care Ion Iliescu l-a acuzat pe Mircea Geoană că s-a comportat ca un „prostănac”, etichetă care i-a afectat serios imaginea publică.

În aprilie 2005, Mircea Geoană şi-a luat o revanşă importantă în faţa lui Ion Iliescu, căruia i-a suflat preşedinţia PSD.

Victoria în partid s-a datorat unui context intern defavorabil fostului preşedinte. Conflictul dintre Ion Iliescu şi greii partidului Miron Mitrea şi Viorel Hrebenciuc i-a permis lui Geoană să câştige şefia PSD.

Imaginea de „preşedinte de conjunctură” l-a urmărit permanent, i-a afectat încrederea publică şi i-a diminuat puterea în interiorul PSD. Sloganul cu care a câştigat alegerile interne din PSD a fost reformarea partidului, debarasarea de baronii corupţi, democratizarea lui, după conducerile autoritariste exercitate de Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Mare parte dintre aceste promisiuni au rămas doar pe hârtie.

Pentru a slăbi autoritatea unor lideri centrali ai partidului, Geoană a descentralizat decizia în partid, şi-a apropiat baronii locali, acesta fiind soclul pe care şi-a fundamentat puterea în PSD.

Ajuns preşedinte de partid, Mircea Geoană a intrat într-un conflict public cu Adrian Năstase. A câştigat meciul graţie scandalului „Mătuşa Tamara”. O consecinţă a apropierii baronilor a fost ascensiunea fulminantă a lui Marian Vanghelie. Unul dintre reproşurile frecvente care i se aduc lui Geoană este acela de a fi prea dependent de tandemul Viorel Hrebenciuc-Marian Vanghelie, cel mai important pol de putere în interiorul PSD, după decăderea aripilor Mitrea, Năstase, Iliescu şi a grupului de la Cluj.

CHIRIAŞ DE LUX

Casă de protocol cu „premeditare”

Oana Dobre

Mircea Geoană s-a molipsit şi el, la fel ca Traian Băsescu, de „maladia” scandalurilor imobiliare.

Beneficiar al unei vile închiriate de la RA-APPS pe vremea când era ministru de externe (2000-2004), preziden ţiabilul PSD a ţinut morţis să rămână în respectiva casă chiar şi după ce a pierdut dreptul legal de a locui la „protocol”.

În iulie 2008, el a fost chiar acţionat în judecată de la RA-APPS şi ameninţat cu evacuarea forţată. Liderul PSD a rămas impasibil la notificările repetate ale Regiei.

Situaţia sa a fost rezolvată temporar odată cu obţinerea funcţiei de preşedinte al Senatului, după alegerile din noiembrie 2008.

De remarcat că familia Geoană deţine, încă din 1988, un apartament de aproape 100 de metri pătraţi situat într-o zonă de lux a Capitalei, respectiv pe strada
Uruguay.

Respectiva locuinţă apare şi în declaraţia de avere a candidatului, cu precizarea că titular este Mihaela Geoană, iar apartamentul a fost primit ca donaţie de la o rudă de gradul întâi.

Conturile familiei

Conturile familiei Geoană, consemnate în declaraţia de avere a preşedintelui Senatului, conţin aproape 140.000 lei şi peste 200.000 dolari (dintre care jumătate plasaţi în fonduri de investiţii) - sume suficient de mari pentru achiziţia unei locuinţe în Bucureşti.

De altfel, potrivit dezvăluirilor din „Cotidianul”, Geoană a contractat, în decembrie 2008, un apartament într-un complex rezidenţial construit de o firmă a fostului ministru PSD-ist Ion Bazac. El a plătit avansul şi o parte din rate, însă lucrările la ansamblul
rezidenţial au fost, pentru moment, sistate.

Întrebat într-un interviu BBC, în 2007, de ce insistă să locuiască în casa de la RA-APPS, Mircea Geoană a răspuns: „Eu am făcut un lucru care, poate că am greşit... când ne-am întors din America, n-am avut nici un fel de locuinţă în România. Am avut un apartament pe care l-am avut împreună cu soţia, un apartament mic, înainte să se nască copiii, pe care l-am înstrăinat la întoarcere, pentru că nu mai încăpeam în el, cu doi copii şi cu toate angaralele, când am venit din Statele Unite.

Poate că am greşit că nu mi-am făcut atunci un credit şi să-mi cumpăr o casă, să stăm în momentul când am fost ministru de externe într-o casă a RA-APPSului. Întâmplator, la finalul
mandatului, mi-a fost oferită o locuinţă tot de către RA-APPS, în condiţiile în care nu aveam o locuinţă”.

Integral in Evenimentul Zilei