Presedintele a refuzat sa-i acorde o distinctie post-mortem eroului care a stat in temnitele comuniste si a prevazut in detaliu destinul regimului Ceausescu

Ioan Eremia a avut un destin dramatic, presarat cu episoade aproape incre­dibile. Constanteanul, nascut in 1913, a imbratisat de tanar cariera de militar, ramanandu-i fidel pana la moarte. In 1940, el a inventat "torpila terestra dirijata", al carei proiect
l-a predat Ministerului Inzestra­rii Armatei. Patru ani mai tarziu insa, presa scria despre "geniala arma antitanc germana", dovada ca inventia ofiterului roman ajunsese la oamenii lui Hitler. Era prima mare tra­dare care il lovea
pe Ioan Eremia. Ultima a venit chiar in zilele noastre, din partea Administratiei Prezidentiale.
Din anul 1941, pana la sfarsitul razboiului, Ioan Eremia isi onora haina militara participand la actiuni de lupta pe frontul de Rasarit, apoi impotriva Germaniei naziste. Ulterior, a incercat sa schimbe sistemul din interior, atragand de partea sa si alti militari de cariera. Intelesese totusi ca nu poate lupta asa cum era educat, adica pe fata, motiv pentru care a ales o alta "arma", ce-i era la indemana: literatura alegorica. In perioada 1956-1958, a scris romanul "Gulliver in Tara Minciunilor", in care descria universul concentrationar ce avea sa se concretizeze in scurt timp in Romania, vizionarismul sau mergand pana la evenimentele din decembrie 1989, prezentate detaliat, cu peste trei decenii mai devreme.

Vizionarul din temnita

Dupa moartea lui Stalin, Ioan Eremia a avut curajul incredibil de a ridica, in Marea Adunare Nationala, problema analizei cultului personalitatii si necesitatea transformarii si democratizarii Partidului Muncitoresc Roman. Nemul­tumirea clara fata de politica regimului comunist l-a trimis in fata judecatorilor. Pe 27 octombrie 1959, a fost condamnat la 25 de ani de munca silnica pentru "crima de uneltire contra ordinii sociale prin agitatie" si la 14 ani de temnita grea, pentru "complotare la tentativa crimei de tradare de patrie", urmand sa execute pedeapsa cea mai mare. Incepand cu 27 octombrie 1959, a trecut succesiv prin penitenciarele Ramnicu-Sarat, Jilava si Aiud. La 24 iulie 1964, a fost eliberat, prin celebrul Decret al Consiliului de Stat nr. 411, de eliberare a tuturor detinutilor politici care au supravietuit puscariilor comuniste.
Generalul Eremia a fost reabilitat in 1970, dar in perioada comunismului, asupra romanului s-a pastrat o tacere deplina.
Batalia de la Cotroceni
A trait pana in februarie 2004, fiind martor la implinirea profetiilor greu de explicat, facute cu aproape patru decenii inainte. Nicoleta Eremia, sotia generalului - cea care ne-a furnizat majoritatea documentatiei despre acest caz unic - s-a dedicat repunerii in drepturile cuvenite a personalitatii acestuia. A reusit sa publice, chiar si pe cheltuiala proprie, toata literatura scrisa de sotul sau. In urma cu doi ani, a facut primele demersuri catre Ministerul Apararii, pentru analizarea posibilitatii ca generalului Ioan Eremia sa i se acorde, post-mortem, Semnul Onorific "In Serviciul Patriei". Constatandu-se ca toate conditiile pentru acest fapt reparatoriu sunt indeplinite, ministrul de atunci, Teodor Melescanu, a inaintat propunerea presedintelui Traian Basescu, care insa a avizat-o negativ. Ulterior, cei din Ministerul Apararii au revenit cu argu­mentatia corespunzatoare, privind solutionarea favorabila a cererii, dar raspunsul a fost din nou nu.