Ţara stă în joc de glezne de câteva săptămâni bune. Miercuri 4 noiembrie Lucian Croitoru şi-a încheiat cariera de prim-ministru desemnat. Ca un soldat credincios şi disciplinat, dând apă la moară celor care afirmaseră că ar fi fost ofiţer acoperit al SIE, Lucian Croitoru a apărut după votul din Parlament şi a spus că misiunea lui s-a terminat. Culmea, cât a fost premier desemnat, d-l Croitoru a acţionat exact ca un militar aflat în misiune. El a mers înainte neabătut, precum, odinioară, soldatul sovietic, trecând fără nici o reacţie prin multe momente umilitoare şi prezentând, ca un sinucigaş sadea, o echipă de miniştri care nu avea nici o şansă în faţa legislativului.

Ecourile unui moment poetic
În ciuda chipului său lipsit de orice expresie, Lucian Croitoru trebuie să fi avut oarece trăiri miercuri 4 noiembrie. Pesemne că l-o fi afectat discursul incendiar al lui Crin Antonescu, pentru că s-a gândit să-i dea o replică în versuri şi i-a recitat, monoton ca un bilanţ contabil, un lung poem al lui Blaga. Momentul liric al fostului premier desemnat s-a lovit ca nuca-n perete cu situaţia disperată în care ne aflăm. Episodul a fost remarcat şi de Adrian Năstase, care în seara aceleiaşi zile a fost invitat la Antena 3, în emisiunea „Bizbazar” realizată de Moise Guran. “Versurile acestea au confirmat faptul că toată discuţia de azi a fost un fel de cenaclu literar.
N-aveau nici o legătură cu procedurile constituţionale şi aţi avut încă o dată confirmarea că, de fapt, nimeni nu a luat în serios (poate doar d-l Croitoru) dezbaterea de azi. (…) sLucian Croitorut a venit ca un cruciat, ca un pelerin de la Cotroceni în Palatul Parlamentului, dar nu avea nici un fel de şansă. (…) Era doar un emisar pentru o cauză pierdută.”
Apoi, Adrian Năstase a făcut o aluzie subtilă la posibilele relaţii cu SIE ale fostului premier desemnat: “D-l Croitoru a avut o misiune temporară de îndeplinit. Aşa cum a fost la Washington o perioadă de timp, acum a fost în Parlament o perioadă de timp. Mult mai scurtă, e adevărat. Şi gata.”

Amânare, din grijă faţă de “Omu’”
Puţin mai la vale, Adrian Năstase, iscodit cu stăruinţă de Moise Guran (care, de altfel, şi-a făcut treaba foarte bine) a avansat un scenariu senzaţional, potrivit căruia alegerile prezidenţiale ar putea fi amânate. “Din câte ştiu eu, la alegerile de la sfârşitul acestui an, dacă vor avea loc – văd că sunt tot felul de probleme cu gripa asta… Şi în Ucraina am văzut că sunt tot felul de probleme cu întrunirile publice…” Moise Guran a sărit ca ars: “Sugeraţi că s-ar putea să...” “N-am sugerat nimic. Am spus un anumit lucru, pe care vă rog să-l păstraţi înregistrat!” Moderatorul a insistat: “Aţi spus «dacă vor mai avea loc» alegeri…” Năstase i-a răspuns : “Dacă vor mai avea loc la data fixată!” Din nou Guran: “E posibilă amânarea lor?” “Eu ştiu? Dacă CSAT-ul… Poate să descopere cine ştie ce chestii grave şi, din grijă faţă de «Om», s-ar putea la moment dat ca drepturile electorale să fie drepturi periculoase într-un sistem democratic.”

România-Ucraina, coincidenţe interesante
“E o temere? Sau aveţi informaţii?”, l-a întrebat Moise Guran. “Eu m-am uitat cu atenţie la ce se întâmplă în Ucraina şi vă rog să observaţi că din 2004-2005 lucrurile au mers oarecum în paralel: şi din punct de vedere politic – dezastrul politic, şi din punct de vedere economic – dezastrul economic. Toate lucrurile acestea le vedeţi! Iar ceea ce s-a întâmplat şi ceea ce se întâmplă în această perioadă în Ucraina, mă fac să mă uit mai atent la lucrurile care se petrec şi în România.”
Din păcate, fostul premier s-a grăbit să închidă subiectul şi s-a întors la cazul “Lucian Croitoru”.

O diversiune prezidenţială
În opinia lui Adrian Năstase, Croitoru a fost aruncat în scena politică tocmai pentru a declanşa consumarea unor energii care altminteri s-ar fi orientat asupra preşedintelui. “Este clar că Traian Băsescu nu doreşte să discutăm despre mandatul lui de cinci ani la preşedinţie şi face tot posibilul să ne arunce diferite alte teme. Am discutat despre Lucian Croitoru, care n-a existat în spaţiul public până acum. Nu contest calităţile sale profesionale. Dar el a venit să susţină o echipă de dalmaţieni, jumătate oameni politici, jumătate tehnocraţi, ştiind de la început că e o cauză pierdută.
Dar ne-am pierdut ore întregi în Parlament. (…) Am pierdut o lună cu un subiect. Or, asta pe mine mă deranjează…”
În continuare, Adrian Năstase a afirmat că chiar dacă Parlamentul va aproba Bugetul pentru 2010 până pe 15 decembrie, FMI nu va elibera o nouă tranşă a împrumutului acordat României şi că această decizie va fi luată abia în ianuarie. Asta din mai multe motive. Au rămas nerezolvate mai multe condiţii impuse de FMI, şi nu e vorba doar despre deficitul de 5,9% care nu a fost realizat. “Şi atunci, a meritat interesul lui Traian Băsescu de a avea omul lui la Interne – ca să controleze procesul electoral – toată această nebunie, eliminarea PSD-ului de la guvernare într-un moment critic, neacceptarea formulei de guvernare propusă cu Johannis, care este totuşi un om căruia
n-ai foarte multe să-i reproşezi? Şi atunci, pentru ce această încăpăţânare? Costurile politice şi costurile economice pe care le induce decizia lui Traian Băsescu de a-şi impune formula dictatorială şi voinţa de a număra el personal sau prin interpuşi voturile la alegeri mi se pare inadmisibilă.”

Ce a uitat d-l Năstase
Radiografia pe care Adrian Năstase a făcut-o momentului politic actual mi s-a părut interesantă. Am remarcat îngrijorarea sa, reală sau doar jucată, oricum vizibilă. Referindu-se la Traian Băsescu, el a folosit de câteva ori sintagma “voinţa dictatorială”. D-l Năstase ar trebui să-şi aducă aminte că prin 2003-2004 şi domnia sa prezenta aceleaşi simptome. Pe atunci era preşedinte al PSD şi prim ministru al României. Era poreclit de subalterni “Împăratu’“ şi conducea partidul cu mână de fier. Adrian Năstase îl acuză pe Traian Băsescu de faptul că lansează ţinte false pentru a deturna atenţia tuturor de la problemele care l-ar face vulnerabil. În Guvernul Năstase de aceste activităţi se ocupa un întreg minister, cel al Informaţiilor Publice, al cărui titular a fost Vasile Dâncu. Prin vara lui 2003, d-l Dâncu stabilise un adevărat decalog al modalităţilor de intoxicare a presei cu teme “estivale”, ca să aibă ce ronţăi şi să nu mai alerge pe urmele politicienilor aflaţi la ora aceea în vacanţă.
Acelaşi Adrian Năstase care acum acuză grobianismul lui Traian Băsescu, aflat la tribuna Parlamentului, şi-a poftit adversarii să-i numere ouăle, ceea ce nu a fost chiar un gest de gentleman.
În fine, ar trebui ca d-l Năstase să-şi amintească de poezioara care circula prin popor înaintea alegerilor din iarna lui 2004: “Dacă iese Bombo/Emigrăm în Congo!” N-a ieşit “Bombo”, a ieşit Băsescu. Sub conducerea înţeleaptă a fostului cârmaci (sau ce-o fi fost), ţara e varză. O simţim cu toţii, la fel de bine ca şi “Bombo”. Ce ne deosebeşte este că “Bombo” chiar poate să emigreze unde “vrea muşchii lui”: el are resurse, pe care le-a agonisit pe când noi eram hotărâţi să plecăm în Congo.
Mă rog... Să vedem dacă Adrian Năstase a avut dreptate când a prorocit că alegerile se vor amâna. Chiar ar fi o bombo... ăăă, scuze!, o bombă.