Republica Moldova ar putea lăsa în urmă o istorie colorată în roşu, cu rădăcini ivite imediat după Marea Unire, dacă parlamentarii vor alege un preşedinte pro-european. La ambele extremităţi ale comunismului, câte o generaţie încearcă să „salveze” Basarabia. De o parte - într-o fotografie din aprilie 1921 - sunt copiii adoptivi ai Revoluţiei din Octombrie, arestaţi pentru că voiau să pregătească oraşele, târgurile şi satele basarabene pentru marea luptă cu burghezia şi pentru intrarea sub aripa noii puteri sovietice.

În celălalt capăt, pe 7 noiembrie 2009, e o mână de nostalgici. S-au adunat la Chişinău sub seceră şi ciocan, pentru a aniversa 92 de ani de la crearea primei pete roşii pe harta lumii şi pentru a ataca noua majoritate pro-europeană. „Noi ne vom apăra ţara, lupta continuă! Vom învinge pentru popor şi pentru viitoarele generaţii!”, răsună vocea Veronicăi Abramciuc, comunistă de azi, peste centrul Capitalei Republicii Moldova. În curând, un sistem ar putea să-şi dea ultima suflare.

Parlamentul de la Chişinău este chemat astăzi să voteze un preşedinte pentru o ţară înnămolită încă în Est. Singurul candidat, propus de Alianţa pentru Integrare Europeană, este liderul Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, care are însă nevoie de opt voturi din partea deputaţilor comunişti. În condiţiile în care Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a decis ieri, într-o plenară, să boicoteze votul, viitorul Republicii Moldova depinde de câteva trădări ulterioare.

UN STRIGĂT DIN 1918

„Ne este apropiată şi scumpă numai limba rusă!”

Nu se uscase bine cerneala pe documentele Marii Unirii când un basarabean se agita, cu câteva hârtii în mână, pe lângă biroul preşedintelui Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor roşii, tovarăşul Yakov Sverdlov, un apropiat al lui Lenin.

Omul atrăgea atenţia asupra unei chestiuni importante: organizarea la Moscova a unui centru al comuniştilor basarabeni. Erau multe de schimbat în miezul fostului imperiu ţarist, dar nici periferia nu putea fi ignorată, arăta singuraticul comunist basarabean. „Consider necesar să atrag atenţia dumneavoastră asupra Basarabiei, întrucât trupele române ocupă de peste un an întreaga Basarabie, iar populaţia din Basarabia, mai ales ţăranii, s-au convins cu ochii lor că singura ieşire din situaţia gravă care îi apasă este să ridice, împreună cu muncitorii comunişti şi ţăranii din Ucraina, o răscoală împotriva românilor”, scria în foile supuse atenţiei tovarăşului Sverdlov, în decembrie 1918.

Înaintaşul lui Voronin

„Guvernul ţarist a dus întotdeauna în Basarabia o politică dualistă, acolo a planat totdeauna în aer cuvântul „România”. Din această cauză mulţi cetăţeni ruşi cred că Basarabia e o parte a României, că moldovenii încă nu cunosc o altă limbă în afară de limba română. În realitate însă, situaţia aici pe departe că este aşa. Limba moldovenească este o limbă jargon, nu are nimic comun cu limba română, care e bazată pe gramatica latină. Ţăranii noştri moldoveni nu înţeleg nici ei ruseşte, după cum nu înţeleg nici româneşte. Nouă însă, tineretului moldovean, ne este apropiată şi scumpă numai limba rusă şi cultura rusă, altă limbă şi altă cultură nu cunoaştem şi nici nu dorim să cunoaştem”, susţinea comunistul. Se pot recunoaşte aici câteva dintre obsesiile hrănite în timpul regimului lui Vladimir Voronin. Inclusiv o referire la ceea ce se credea că este creaţia sa: „limba moldovenească”.

Oferta: o regiune dintre cele mai bogate

Propunerea concretă a comunistului basarabean: „să se facă agitaţie şi propagandă prin literatură, pentru aceasta este însă necesar ca în toate judeţele să fie organizate tipografii ilegale, să fie create în toate judeţele celule comuniste şi comitete ale sărăcimii. Este neapărat necesar ca acolo să fie tipărite manifeste şi broşuri. Aceasta va arăta muncitorilor şi ţăranilor, că acolo, pe loc, au legături, au forţe”. Oferea „la schimb” o regiune „dintre cele mai bogate”, care „produce anual 120 de milioane puduri de cereale cu creşterea vitelor, viticultură şi plantaţii de tutun larg dezvoltate”. Înşira alături o scurtă lecţie de geostrategie.

Tovarăşul Sverdlov avea să citească, să noteze şi să dea dispoziţii. În scurtă vreme avea să apară la Chişinău un nucleu comunist înzestrat cu manifeste către muncitori, soldaţi şi ţărani, case conspirative şi planuri mari.

Integral in Evenimentul zilei.