Recent, se vehicula ideea desfiintarii Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc (INMER). Parea de necrezut, dar iata ca miercuri, 18.Xl.09, printr-o H.G., aceasta institutie menita sa spuna romanilor din tara adevarul despre contributia concetatenilor nostri aflati in Occident, la lupta anticomunista, nu mai exista(!), purtand semnatura ministrului Culturii, ne-a precizat presedintele Dinu Zamfirescu.

Seara, aveam sa ne
intalnim pentru ultima oara, in aceasta formula, la Saloanele IMNER, initiate si coordonate de teleziarista Marilena Rotaru, care de aproape doua decenii a pus in opera o intreaga istorie a personalitatilor exilate. S-au prezentat doua filme de exceptie: Intre Orient si Occident, prilej de a-l revedea pe "boierul" istoric Neagu Djuvara, revenit in tara dupa patru decenii, si Aici am imbracat camasa crestina, o pelicula tulburatoare despre artistul plastic Camilian Demetrescu, din Italia, care acum implinea 85 de ani. Cu fostul diplomat roman la "curtile apusene", participant activ la toate actiunile impotriva regimurilor europene totalitare de tip sovietic si interpret al filozofiei istoriei, ne-am mai vazut si auzit, domnul Djuvara devenind, prin scrierile sale, un bun al contemporaneitatii noastre.
Prezentand filmul dedicat lui Camilian Demetrescu, realizatoarea a dat citire celei mai recente rostiri ale artistului, din ziua de 7 noiembrie 2009, in Piata Traiana a Romei, cand Presedintia si Municipalitatea sarbatoreau caderea Zidului Berlinului. Iata cateva fragmente: "Acum douazeci de ani, zidul se prabusea, dar niciun politolog, niciun kremlinolog, niciun expert militar nu si-a imaginat caderea comunismului, fara al treilea razboi mondial, cu infrangerea Pactului de la Varsovia, evident. In ciuda oricarei logici, eliberarea a venit fara ca omenirea sa plateasca tributul ingrozitor de sange si moarte al unui holocaust nuclear. Toate previziunile s-au dat peste cap. Nu ramanea decat ipoteza deconcertanta a unui miracol. Pentru poporul roman (in acele zile am primit multe mesaje, de la oameni simpli din Romania), nu putea fi vorba decat de o interventie divina in istorie. O femeie ii scria fiicei sale, care traia in Occident: <>. In toata tara s-au aprins lumanari la ferestrele caselor, pentru iertarea lui Dumnezeu (...).
Pentru noi, romanii, zidul tiraniei a cazut intr-o mare de sange, spre deosebire de revolutiile de catifea, din celelalte tari din Est, unde ratiunea, prin tratative, a reusit sa evite ciocnirea armata. Ceausescu, in schimb, surd si nebun, a ordonat masacrul, dar pentru o anumita presa din Occident, avida de senzational, mortii nostri erau prea putini: peste o mie cinci sute de tineri ingropati in graba, prin parcuri si cimitire, in timp ce, de la fereastra Kremlinului, Gorbaciov privea tacut trupele de asalt ale Securitatii, care trageau in oameni fara aparare". Dupa ce aminteste ca, in 1987, a participat la un congres vestberlinez, pe tema caderii acestui simbol al comunismului, vorbitorul se adreseaza multimii de fata, astfel:
"Iubiti frati din tarile ex-comuniste, si voi, luptatori din diaspora din lumea larga, dragi prieteni veniti la aceasta extraordinara aniversare, chiar in ziua nasterii si a falimentului marii revolutii din octombrie, sunt fericit sa va dau o stire senzationala: dupa 20 de ani, si aici, in Italia, zidul incepe sa cada!".
PS: Maine, Camilian Demetrescu este invitat de catre Papa Benedict al XVl-lea la intal­nirea celor mai importanti slujitori ai artei lumii, la Capela Sixtina, in timp ce la Bucuresti, INMER a inceput incet, incet, sa dispara, inglobat intr-o alta structura guvernamentala.