Ma onoreaza ca toata agitatia de pe scena politica si gazetareasca pe tema Omar Hayssam este pornita dupa ce dosarul rapirii din Irak a fost readus in actualitate de ziarul nostru, prin publicarea stenogramei intalnirii dintre sirian si generalul Constantin Degeratu. Ma onoreaza si numarul de anchete deschise cunostintelor si prietenilor mei, ele demonstrand ca nu am publicat aiureli sau documente contrafacute. Dar imi e imposibil sa nu ma gandesc ca e momentul sa recapitulam ce am aflat nou din ce a aparut in ultimele zile. Sigur, vom trece intai pe lista mesajul pregnant portocaliu ca Omar a fost creatia si protejatul PSD. Marturie nu stau numai cele 18 note facute de serviciul secret al Ministerului de Interne intre ianuarie 2001 si 22 noiembrie 2004 (cu doar o saptamana inainte de alegerile din acel an), ci si fotografiile din vizitele oficiale in care Omar a fost prezent. Notele le-am aflat dintr-o nota a DGIPI publicata acum in campanie. O nota cu un dublu tais, pe de-o parte acuza Cotroceniul ca a fost informat de posibila fuga a lui Omar din tara, pe de alta aflam si ca PSD a inchis ochii la ilegalitatile acestuia. Intre prima nota, 2001, si pornirea efectiva a cercetarilor, mai 2004, sunt, totusi, trei ani.
Ce am aflat din discutia cu Degeratu, dincolo de impactul stirii ca principalul consilier al presedintelui s-a dus la un arestat, incepe sa fie si mai interesant. Hayssam a primit un sac de promisiuni in cele doua intalniri pe care le-a avut cu Basescu. Dar, daca stau bine sa ma gandesc, stiam asta din declaratia data de Omar Hayssam, la 9 ianuarie 2008, in fata unui notar din Liban si publicata de noi la 20 septembrie 2009. Sigur, in scrisoare, omul fiind deja liber, lucrurile sunt mai nuantate decat cele din septembrie 2005, cand ii batea obrazul lui Degeratu pentru atitudinea sefului sau.
Am aflat ceva si despre Mohammad Yassin, doctorul-traducator-mesager-mijlocitor, care a dat primul parfum de mister acestei afaceri inca din 2005. A luat un spatiu comercial direct de la primarul Traian Basescu in cea mai tulbure perioada posibila, campania prezidentiala din 2004, in care viitorul castigator abia intrase. Din scrisorile lui Hayssam am aflat ca, in discutiile dintre Yassin si Omar, presedintele era poreclit “Profesorul”. Am mai primit si o confirmare de pe coperta cartii lui Ciprian Nastasiu, dar, sa fim seriosi, dupa publicarea primelor stenograme dintre procuror si sirian mai era cineva care credea ca sub numele de cod se ascunde Pokemon sau soricelul din G-Force?
Povestea spatiului comercial obtinut de Yassin ar putea explica usurinta cu care acesta a intrat in prima zi de criza a ostaticilor in Palatul Cotroceni si de ce Hayssam a avut incredere oarba in doctor chiar si cand vedea ca in spatele sau se inchide usa carcerei. Dar putina lume isi aminteste ca Yassin a mai fost tinta dezvaluirilor lui Hayssam in iunie 2007. Atunci a venit in tara Badie Arief Ezzet, cunoscut ca a fost si aparatorul lui Saddam Hussein. El a adus mai multe declaratii din Irak, toate publicate de ziarul nostru in zilele de 25 si 26 iunie 2007, una chiar am revazut-o ieri republicata pe site-ul jurnalistului (nimeni nu cred ca poate sa-i ia acest titlu ) Sorin Rosca Stanescu. Esenta acestor marturii era ca primii arestati din Irak (in perioada 5-11 aprilie 2005) au fost torturati, gardienii fiind apoi condamnati si dati in urmarire pentru a spune ca planul rapirii s-a facut in Romania.
Mai era un lucru esential in acele acte. Pe 18 noiembrie 2006, audiat in Camp Crupper de Nastasiu si un coleg de la DIICOT, Mohammad Munaf si-a schimbat declaratiile initiale. In iunie 2007, cand am publicat noua sa marturie, acest fapt parea fara importanta, dar acum, dupa seria dezvaluirilor din aceste zile, stim ca perioada 7-18 noiembrie 2006 a fost speciala. Nastasiu a spus ca se pregatea sa-l audieze pe Hayssam in Siria si, dupa o vizita de lucru la Cotroceni, a aflat ca se duce in Orientul Mijlociu doar pentru o audiere a lui Munaf. Atunci s-a facut si inregistrarea ultimei convorbiri a sa cu sirianul fugar. Eu cred ca inregistrarea publicata de noi este una ambientala a momentului cand si el il inregistra pe Hayssam. Fostul procuror spune, in “Jurnalul national”, ca ea provine dintr-un telefon ce i s-a furat. Cred ca atunci procurorului i s-a daramat mitul ca lucreaza pentru un stat in care cautarea adevarului e o himera. Era prea tarziu, apucase sa-l retina pe Dinu Patriciu si de aici i se va trage campania negativa din urmatorul an. Chiar si acum, cand s-a aflat ca a facut anchete pe tot esichierul politic, tot nu scapa de acuzele propagate in 2006-2008! Ziarele care l-au injurat in anii trecuti nu pot sterge arhivele, iar cei care au apreciat munca lui doar pentru ca-l urau pe sponsorul liberal nu pot inghiti ce are el de spus acum. E o situatie fara iesire, pe nimeni neinteresand ca dosarul “Patriciu” nu a fost doar al lui, dar el era cel mai cunoscut din cauza rapirii petrecute cu un an inainte.
Despre rascumparare... singurul lucru nou e disparitia unor bani pentru ca de plata ei se stia de mult. De exemplu, in declaratia unui oarecare Al Issawi, publicata de noi pe 25 aprilie 2007, se vorbeste clar de ea. Mai mult, se stia, din mai 2006, ca, sub numele de “Armata Mujahedinilor”, luptatorii celui care a primit bani de la romani, francezi si filipinezi au atacat cu rachete inchisoarea Abu Ghraib! Tot din documentele vechi mai aflam ceva ce putem intui si din probele noi. Goana din primul an de mandat dupa informatii compromitatoare despre PSD. De fapt, cred ca adevaratul motiv pentru care Palatul Cotroceni strangea din diverse institutii dosarele lui Hayssam inca din 11 februarie (cu mai mult de o luna inainte de rapire) era de a se afla daca poate fi strans de oua pentru a-si turna fostii sefi de partid. Totul s-a suprapus cu planul nebunesc al sirianului de a da trei ziaristi pe mana unui terorist adevarat care a rapit pe parcursul a doi ani trei americani, un englez, opt chinezi, sapte irakieni, un filipinez, un nepalez si o frantuzoaica.
Dupa arestarea lui Hayssam a mai aparut o “oportunitate”. Din toate documentele veti vedea ca razbat cereri de date despre Siria si un eventual ajutor pe care acest stat i l-ar fi dat lui Saddam Hussein, ba sa scoata arme inainte de invazie, ba sa cumpere. Solutia apare tot din arhive, e destul sa dati cautare pentru defuncta axa “Washington-Bucuresti-Londra” sau pentru declaratiile din 2005 ale lui George W. Bush despre Siria. Aceasta tara era noul dusman, probabil imaginar, al Americii si e foarte posibil ca romanii sa fi vrut sa aduca o ofranda informationala, usor de utilizat de americani. Totul avea sa cada de la sine cand pe scena a aparut Iranul. Pe bune!
Concluzia mea e ca oamenii care au vrut sa stie ceva de rapire au avut si pana acum baza de date necesara, dar e clar ca nimeni nu si-a dorit acest lucru si vad ca si acum nu e nimeni interesat decat de nume, preferand o dezbatere searbada de patru zile despre o confruntare intre alte nume care nu inseamna de fapt nimic.
P.S.: Desi m-am abtinut sa spun vreo vorba despre stenograma Macovei-Rosca-Chirieac, intamplarea facand sa-i cunosc destul de bine pe toti trei, acum simt nevoia sa explic un lucru. Faptul ca doi juristi cu experienta, Catalin Macovei si Horia Georgescu, au gasit de cuviinta sa extinda in noiembrie o plangere facuta inca din luna mai impotriva unor salariati imi demonstreaza ca ei nu au gasit elemente de santaj in stenograma buclucasa. Nu cred nici ca au aflat abia acum ca documentele sustrase din ANI, lucru perfect real, au ajuns la “Ziua”, dat fiind ca articolele despre acele acte au aparut in mai si iulie in trei ziare, printre care si cel condus candva de jurnalistul acuzat acum de santaj. Am tinut sa fac aceste precizari doar pentru ca discutia o luase pe cai prea gogonate. In rest, toti imi raman la fel de dragi.
P.S. 2: Ca sa inchid lista de nume din titlu trebuie sa spun si un banc. Cica Iisus se plimba prin desert. Vede un batran: “Ce cauti, mosule cu barba sura, in pustietatea asta?”. “Fiule,
mi-am pierdut baiatul. Am cutreierat lumea dupa el si mi-a mai ramas numai marea asta de nisp.” “Dar cum arata?”. “Avea cuie la maini si picioare.” Iisus izbucneste in lacrimi si striga: “Tata!”. Batranul rabufneste si el cu bucurie: “Pinocchio!”