Curtea Constituţională arată în motivarea deciziei prin care Legea 298/2008 privind stocarea datelor telefonice a fost declarată neconstituţională că este redactată "ambiguu", afectează drepturi şi libertăţi fundamentale şi deschide posibilitatea unor "abuzuri" prin reţinerea datelor utilizatorilor.

"Curtea Constituţională constată că Legea nr.298/2008, astfel cum este redactată, este de natură să afecteze, chiar şi pe cale indirectă, exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale, în speţă al dreptului la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare", se arată în motivarea deciziei din 8 octombrie.

Judecătorii explică, astfel, că Legea nr.298/2008 instituie furnizorilor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii obligaţia de a stoca pentru o perioadă de 6 luni datele de trafic şi de localizare a persoanelor fizice şi juridice, fiind folosită şi sintagma „datele conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului înregistrat”, fără, însă, a defini în mod expres ce se înţelege prin „date conexe” necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului înregistrat. În acest caz, Curtea Constituţională consideră că "lipsa unei reglementări legale precise, care să determine cu exactitate sfera acelor date necesare identificării persoanelor fizice sau juridice utilizatoare, deschide posibilitatea unor abuzuri în activitatea de reţinere, prelucrare şi utilizare a datelor stocate de furnizorii serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii".

De asemenea, judecătorii observă "aceeaşi manieră ambiguă de redactare" în articolul potrivit căruia „în scopul prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, organele de stat cu atribuţii în acest domeniu pot avea acces, în condiţiile stabilite prin actele normative ce reglementează activitatea de realizare a securităţii naţionale, la datele reţinute de furnizorii de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice”. Magistraţii reţin că legiuitorul nu defineşte, însă, ce se înţelege prin „ameninţări la adresa securităţii naţionale”, "astfel că, în lipsa unor criterii precise de delimitare, diverse acţiuni, informaţii sau activităţi obişnuite, de rutină, ale persoanelor fizice şi juridice pot fi apreciate, în mod arbitrar şi abuziv, ca având natura unor astfel de ameninţări".

CCR mai arată în motivare că, deşi Codul de Procedură Penală respectă caracterul de excepţie al interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video, Legea nr.298/2008 instituie ca regulă ceea ce Codul de procedură penală reglementează cu titlu de excepţie strictă şi obligă la reţinerea datelor în mod permanent, pentru o perioadă de 6 luni de la momenul interceptării lor. "Aşadar, reglementarea unei obligaţii pozitive care priveşte limitarea în mod necontenit a exerciţiului dreptului la viaţă intimă şi la secretul corespondenţei face să dispară însăşi esenţa dreptului prin îndepărtarea garanţiilor privind exercitarea acestuia", se arată în motivare, judecătorii precizând că persoanele fizice şi juridice sunt supuse în permanenţă acestei ingerinţe în privinţa exerciţiului drepturilor lor intime la corespondenţă şi liberă exprimare, fără a exista posibilitatea unor manifestări libere, necenzurate.

Un alt aspect ce duce la restrângerea nejustificată a dreptului la intimitate al persoanei este acela potrivit căruia Legea nr.298/2008 are ca efect identificarea nu numai a persoanei care transmite un mesaj, o informaţie, prin orice mijloc de comunicare, reţin judecătorii. "Persoana apelată este astfel expusă sub aspectul reţinerii datelor ce ţin de viaţa sa privată, independent de un act sau o manifestare proprie de voinţă, ci numai în funcţie de comportamentul unei alte persoane", se arată în motivare. "Or, din acest punct de vedere, ingerinţa în viaţa intimă a persoanei, reglementată de Legea nr.298/2008, apare ca fiind excesivă", se mai susţine în hotărârea CCR.

Legea nr. 298/2008 a stocării datelor a fost declarată neconstituţională pe 8 octombrie, când CCR luând în discuţie excepţia invocată de Comisariatul pentru Societate Civilă în cadrul unui proces intentat companiei de telefonie mobilă Orange.

Potrivit comisarului general al organizaţiei, Ioan Prodan, Comisariatul pentru Societatea Civilă a chemat în instanţă compania Orange, cu care are contract pentru prestarea de servicii de telefonie mobilă, pentru ca aceasta să fie obligată să respecte clauzele contractuale ce privesc confidenţialitatea convorbirilor telefonice.

“Am solicitat prin ordonanţă preşedinţială ca pârâta (n.r. Orange) să fie obligată respecte contractele de furnizare privind intimitatea convorbirilor telefonice. Vrem să ridicăm excepţia de neconstituţionalitate şi să transferăm procesul la Curtea Constituţională, cerând Curţii anularea legii”, declara Ioan Prodan în februarie.

În excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Comisariatul arată că Legea 298 nu ar respecta dispoziţiile mai multor articole din Constituţie care reglementează drepturi fundamentale ale omului: articolul 28, privind secretul corespondenţei, articolul 26 privind viaţa intimă familială şi privată, articol 25 privind libera circulaţie şi articolul 30 privind libertatea de exprimare.

Prodan consideră că Legea 298 face din „fiecare cetăţean român un posibil infractor”. „Prin această lege se aduce o atingere gravă în primul rând cetăţeanului de rând pentru că fiecare cetăţean prin această lege poate fi privit ca un infractor.(...) Se încalcă demnitatea poporului român. Este o lege abuzivă care încalcă nişte drepturi constituţionale garantate de statul român. (...)Este clar că nu se doreşte doar ambalajul bomboanei, ci se doreşte şi preluarea conţinutului a ceea ce există.”, a declarat Prodan, în cadrul unei conferinţe de presă.

În plus, Prodan bănuieşte că legea va servi intereselor unor persoane corupte care se vor folosi de informaţiile şi de datele preluate din convorbirile telefonice pentru „a şantaja oameni politici sau sau oameni publici în sensul de le schimba opţiunea sau de a-i face să tacă”.

Procesul a început pe 5 februarie la Tribunalul Bucureşti, dar a fost suspendat după ce instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale.