Trei preoţi din protopopiatul de Cahul al Mitropoliei Moldovei cereau, acum câteva săptămâni, refugiu la Mitropolia Basarabiei. De pe 15 octombrie, aceştia au devenit parte a corpului clerical al Mitropoliei Basarabiei. În noul «aflux» figurează şi fostul protopop de Cahul, Mihail Ursachi, destituit acum o lună din funcţie de către Mitropolitul Vladimir. Părintele Ursachi este în Biserică din 1997. În 1999 a fost numit protopop de Cahul şi paroh al Catedralei «Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil».

Surse din cadrul Episcopiei de Cahul a Mitropoliei Moldovei, sub protecţia anonimatului, au confirmat faptul detaşării «celor trei», precizând că decizia părintelui Ursachi vine dintr-o «sete de răzbunre şi nici într-un caz din una de conştiinţă religioasă». Cât priveşte ceilalţi doi, aceştia au plecat dintr-un act de «solidaritate tovărăşească», fiindu-i «rude şi apropiaţi» părintelui Ursachi, susţin aceleaşi surse.
Îmi caut liniştea şi pacea

Contactat de noi, părintele M. Ursachi, care la început ceruse să nu dăm curs deciziei sale, nu a negat trecerea sa la Mitropolia Basarabiei, în schimb a dezaprobat «interpretările» acestei plecări. «Nu mă răzbun pe nimeni. Sunt liber să merg acolo unde-mi găsesc liniştea şi pacea, dacă nu am găsit-o acolo unde eram», spune părintele. Potrivit clericului, plecarea sa nu are nimic cu Mitropolia Moldovei, ci cu felul în care este administrată această Mitropolie la nivelul Episcopatului de Cahul de către PS Anatolie, care «este abuziv în decizii» şi «împovărează preoţii cu dijme», spune părintele Ursachi. În opinia sa, mai mulţi preoţi din Sud l-ar fi urmat, «dacă nu ar fi fost presaţi şi şantajaţi de către Episcopul Anatolie». Aşa sau altfel, enoriaşii Catedralei «Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil», în care părintele Ursachi a mai figurat ca paroh până la sfârşitul săptămânii trecute, au refuzat să-i urmeze decizia. Duminică dimineaţa, la catedrală, slujba s-a trasformat într-o «reglare de conturi morale» dintre enoriaşi şi fostul protopop. A fost îmbulzeală, replici dure şi pumni. Unii i-au reproşat «păstorului» «trădarea» Mitropoliei Moldovei, alţii s-au arătat nedumeriţi de aderarea la Mitropolia Basarabiei, pe care a declinat-o şi a persecutat-o în toţi anii, cât s-a aflat în funcţia de protopop. De fapt, cine ştie când s-a produs, de fapt, trădarea: acum, când a plecat de la Mitropolia Moldovei, sau atunci, când a decis aderarea la ea? Faptul persecuţiilor la adresa clericilor Mitropoliei Basarabiei, însă, ne-a fost confirmat, cu mai multe exemple, şi de numeroşi preoţi ai Bisericii Ortodoxe Române din zona Cahul.
Agitator electoral pentru PCRM

În Adunarea Parohială de luni, 2 noiembrie, de la Catedrală, cu prezenţa PS Anatolie, Episcop de Cahul al Mitropoliei Moldovei, părintele Ursachi a fost lipsit de toate rangurile şi titlurile bisericeşti şi oprit din preoţie. În discuţia telefonică cu noi, părintele Ursachi mai invoca drept motiv al peregrinării sale şi faptul că, în cadrul Mitropoliei Moldovei, nu a fost «pe deplin valorificat şi sper ca acolo, unde merg, să am parte de mai multe condiţii pentru asta», zicea părintele. Nu putem şti exact la ce condiţii s-a referit acesta, am aflat, însă, că în cadrul Mitropoliei Moldovei a fost şi pe rol de cleric, dar şi pe cel de purtător de mesaj al PCRM. Lumea zice că a figurat chiar pe lista PCRM pentru alegerile-2009, iar ziarul «Cahul-express» îl are publicat, chiar în prima pagină, pe «părintele-agitator», care cere populaţiei să voteze, în exclusivitate, pentru comunişti.

Lumea de la faţa locului zice că ex-protopopul avea de toate şi chiar mai mult decât i-ar sta bine unui preot. Până şi maşini de familie avea două, ambele moderne, una dintre care expres pentru matuşcă. Era în foarte bune relaţii cu organizaţia locală a partidului comuniştilor, bun prieten cu primarul (comunist) de Cahul, Gh. Zagorodnîi. Ce spaţii şi condiţii noi de afirmare i-ar putea oferi Mitropolia Basarabiei, mai multe decât le-a avut în Mitropolia Moldovei, deocamdată rămâne o întrebare fără răspuns. Presupuneri legate de plecarea părintelui există mai multe: că n-ar avea alte alternative de refugiu decât Mitropolia Basarabiei, că «povara taxelor» ar fi mai mică, că l-ar ademeni salariile preoţilor, că ar avea «planuri» de revanşare etc. Există, însă, şi voci care susţin că traseismul părintelui este legat de o eventuală unificare a celor două Mitropolii, pentru care părintele ar avea de îndeplinit o misiune cu totul specială. Cine ştie? Timpul va arăta. Dar, să fie oare Mitropolia Basarabiei atât de lipsită de «filtre», încât să poată veni încoace oricine dintre plecaţii de dincolo? E creştineşte să fii milostiv cu «rătăciţii», dar sunt ei oare doar nişte rătăciţi?